Alegerea Israelului

Așa cum am văzut în episodul trecut Dumnezeu apare chiar în primul verset din cartea Geneza creând cerurile și pământul. Imediat mai apoi narațiunea biblică se derulează brusc.

În Geneza 2 și 3 vedem prima familie (Adam și Eva) care încalcă porunca biblică aducând asupra lor și a creației suferință, trudă și moarte. Zece generații mai târziu nelegiuirea umanității este atât de mare încât Domnului i-a părut rău că a făcut pe om pe pământ datorită faptului că “răutatea omului era mare pe pământ şi că toate întocmirile gândurilor din inima lui erau îndreptate în fiecare zi numai spre rău”.

Dezlănțuind judecata apelor potopului asupra omenirii Dumnezeu a ales să salveze doar pe Noe și familia lui. 

Imediat după potop, umanitatea pare ca are un nou început prin cei trei fii ai lui Noe: Sem, Ham și Iafet. Totuși, doar câteva sute de ani mai târziu și doar vreo 2 capitole mai departe în cartea Geneza capitolul 11 suntem puși în fața unei alte răzvrătiri corporate a umanității, de data aceasta la Babel.

Evenimentul de la Turnul Babel a marcat o tranziție semnificativă a modului cum Dumnezeu s-a relaționat până atunci la omenire. 

Deuteronom 32:8-9 ne spune că la Babel Dumnezeu a separat națiunile și le-a dat pe mâna altor dumnezei dar a ales pe Avraam și viitorul popor Israel (Gen.12:1-3; Iosua 24:2,3) ca să-și administreze planul de mântuire pentru toate națiunile pământului abia răzvrătite.

Contextul chemării lui Avraam din Gen.12 și alegerii Israelului se află în strânsă legătură cu capitolul 11 și evenimentele de la Turnul Babel. Este foarte important să asociem apariția lui Avraam pe scena istoriei biblice de evenimentele de la Babel. 

Vedem cum până la Babel, Dumnezeu s-a relaționat față de omenire într-un mod universal. De acum încolo va alege o singură persoană și națiune (Avraam și poporul Israel) prin care să-și administreze planul de salvare pentru toată omenirea. De asemenea, din Avraam și viitorul popor Israel urma să vină și sămânța promisă. 

Evanghelia se fundamentează pe această alegere și chemare inițială a lui Avraam și mai apoi a poporului Israel. 

Avraam și sămânța lui au devenit canalul pe care Dumnezeu l-a ales ca să fie o binecuvântare pentru toate familiile pământului. Încă de la început, intenția lui Dumnezeu a fost ca prin Avraam să poată binecuvânta toate familiile (națiunile) pământului. 

Gen.12:1-3 ne spune: 

Domnul zisese lui Avram: „Ieşi din ţara ta, din rudenia ta şi din casa tatălui tău şi vino în ţara pe care ţi-o voi arăta. Voi face din tine un neam mare şi te voi binecuvânta; îţi voi face un nume mare şi vei fi o binecuvântare. Voi binecuvânta pe cei ce te vor binecuvânta şi voi blestema pe cei ce te vor blestema; şi toate familiile pământului vor fi binecuvântate în tine. 

De aceea, alegerea inițială a lui Avraam și a poporului Israel nu trebuie ignorată sau văzută ca un detaliu secundar ci trebuie înțeleasă ca fundament în planul de administrare a mântuirii tuturor națiunilor din contextul răzvrătirii umanității de la Babel.

În perioada de după învierea Domnului, apostolii, răspândind evanghelia către neamuri, nu au căutat niciodată să redefinească sau să înlocuiască această alegere inițială a lui Dumnezeu cu toate implicațiile și promisiunile ei. Ceea ce ei au clarificat este că Isus Hristos este sămânța promisă lui Avraam și că Neamurile credincioase în El vor fi binecuvântate în promisiunea dată lui Avraam.

Chiar dacă în trecut toate popoarele umblau fiecare după dumnezeii lor (Mica 4 5) iar Pavel ne spune că în veacurile trecute Dumnezeu a îngăduit ca neamurile să umble pe aceste căi idolatre (Fapte 14 16) totuși prin extinderea milei și pentru Neamuri, Dumnezeu nu ține seama de vremurile de neștiință și poruncește pocăința de păcate a tuturor oamenilor de pretudindeni.

În Efeseni, Pavel se adresează Neamurilor de curând venite la credință

voi, care altădată eraţi Neamuri din naştere, aduceţi-vă aminte că în vremea aceea eraţi fără Hristos, fără drept de cetăţenie în Israel, străini de legămintele făgăduinţei, fără nădejde şi fără Dumnezeu în lume spunând că în prezent prin Hristos Isus, voi, care odinioară eraţi depărtaţi, aţi fost apropiaţi prin sângele lui Hristos spunând mai departe că neamurile sunt împreună moştenitoare cu noi, alcătuiesc un singur trup cu noi şi iau parte cu noi la aceeaşi făgăduinţă în Hristos Isus,

Acest lucru este foarte important de înțeles deoarece doar supunerea noastră față de această alegere a Israelului și plan de mântuire specific ne va garanta și nouă, credincioșii dintre neamuri, includerea în promisiunile lui Dumnezeu de sfârșit. 

În episoadele viitoare vom încerca să dezvoltăm în continuare alegerea Israelului prin elementele și evenimentele care s-au adăugat de-a lungul istoriei scripturilor. Împreună cu înțelegerea acestor lucruri dorim să ne conectăm cu implicațiile alegerii Israelului care ar trebui să afecteze în mod direct credința și trăirea noastră în prezent datorită planului și promisiunilor lui Dumnezeu atașate acestei alegeri.