Necazul lui Iacov

Problema Israelului este complexă, controversată și crează dezbinare. Acest lucru este datorat faptului că Dumnezeu a făcut o alegere -pe Avraam și viitorul popor Israel – cât și o făgăduință – țara promisă împreună cu toate elementele administrării evreiești pentru binecuvântarea tuturor națiunilor.

“Israel este fiul meu, întâiul meu născut”…sunt cuvintele Domnului și alegerea suverană a lui Dumnezeu care trebuie interpretată nu ca un favoritism etnic ci ca un plan de răscumpărare pentru toate națiunile lumii.

De-a lungul timpului, împărați, împărății și puterile cerurilor s-au luptat să curme planul și promisiunile lui Dumnezeu. Întotdeauna a fost așa și așa va rămâne până la întoarcerea Domnului care va fi singurul ce va soluționa aceste lucruri.

Astfel, sfârșitul acestui veac va gravita în jurul împlinirii promisiunilor lui Dumnezeu pentru poporul Israel. Pavel ne spune în Romani că “dacă lepădarea lor temporară a adus împăcarea lumii ce va fi primirea lor din nou decât viață din morți”? adică învierea tuturor celor credincioși într-o creație înnoită sub o domnie dreaptă a Fiului lui Dumnezeu, Isus Hristos.

Totuși, ce ne transmit scripturile despre aceste lucruri și cum se va face această tranziție din starea prezentă de ostilitate a națiunilor față de planul lui Dumnezeu și de necredință a poporului Israel?

În timp ce Dumnezeu va fi credincios față de tot ce a promis poporului Israel în legămintele făcute cu Avraam, Moise și David și va răscumpăra poporul Israel totuși, acest lucru nu se va face fără o vreme de judecată asupra poporului evreu.

Încă din cartea Deuteronom, din cântarea lui Moise, avem scris că “Domnul va judeca pe poporul Său, dar va avea milă de robii Săi, văzând că puterea le este sleită și că nu mai este nici rob nici slobod”.

De asemenea, profeții au dezvoltat și conturat aceste lucruri sub conceptul de Necazul lui Iacov din Ziua Domnului.

Ieremia ne spune: “Vai! căci ziua aceea este mare; niciuna n-a fost ca ea! Este o vreme de necaz pentru Iacov; dar Iacov va fi izbăvit din ea”.

În Daniel capitolul 12 avem scris: 

“În vremea aceea, va fi o vreme de strâmtorare cum n-a mai fost de când sunt neamurile şi până la vremea aceasta. Dar în vremea aceea, poporul tău va fi mântuit…”

Chiar Domnul Isus afirmă o viitoare suferință și judecată a poporului Israel la sfârșitul veacului -sub limbajul necazului cel mare – care totuși se va sfârși în răscumpărarea poporului Israel.

Pentru că atunci va fi un necaz aşa de mare, cum n-a fost niciodată de la începutul lumii până acum şi nici nu va mai fi.

Astfel, în episoadele viitoare vrem să înțelegem logica scripturală din spatele judecății lui Dumnezeu față de poporul Său care va avea totuși un scop răscumpărător.

Vrem să facem acest lucru empatizând cu suferința continuă a poporului Israel cât și a evenimentelor recente ale Holocaustului dar în același timp ținând cont de realitatea profețiilor despre suferința finală a poporului Israel înainte de răscumpărarea promisă în Ziua Domnului.

Doar în felul acesta putem să ne protejăm de o atitudine ignorantă (de necunoștință) asupra evenimentelor vremurilor din urmă care vor avea epicentrul asupra Israelului dar și de o atitudine naivă spirituală care proiectează de multe ori doar o perspectivă umanistă, pozitivă pro-Israel dar neancorată în cuvintele profeților. 

De aceea, în episoadele viitoare vom încerca să analizăm pas cu pas câteva pasaje care vorbesc despre Necazul și suferința finală a poporului Israel.