Necazul lui Iacov și întoarcerea evreilor în țară

Întoarcerea evreilor în țară în anul 1948 și recunoașterea internațională a statului modern Israel este una din cele mai mari minuni și realități ale vremurilor prezente orchestrate în mod divin în planului lui Dumnezeu.

Totuși, modul cum acest eveniment și realitate a statului modern Israel sunt percepute și interpretate diferă foarte mult. O mare majoritate a creștinilor sunt total ignoranți față de acestea nealocând vreo implicație deosebită  întoarcerii evreilor în țară. Această atitudine este exact ceea ce Pavel îndemna ca Neamurile credincioase să nu facă, adică să nu fie în necunoștință de planului de răscumpărare a lui Dumnezeu prin poporul ales. 

La polul opus, putem regăsi o atitudine foarte pozitivă despre întoarcerea Israelului în țară care în opinia unora va culmina în anii care urmează în trezire spirituală în rândul evreilor și mai apoi, în răscumpărarea și gloria lor finală. În timp ce este de dorit să recunoaștem intervenția divină prin întoarcerea evreilor în țară, totuși este o atitudine naivă și doar umanistă să credem că lucrurile vor fi din ce în ce mai bune pentru statul modern Israel până la întoarcerea Domnului.

De aceea, în acest episod vrem să înțelegem cum putem discerne întoarcerea evreilor în țară și statul modern Israel prin filtrul scripturilor și al cuvintelor profeților.

Scripturile afirmă repetat despre o întoarcere masivă a evreilor în țara promisă dar care trebuie văzută în primul rând ca o condiție necesară care va face posibil “viitorul necaz” (Ier.30:7), “zdrobirea poporului sfânt” (Dan.12:7), “fugă din țară” (Matei 24:20), “risipirea printre națiuni” (Amos9:9), “pustiirea și devastarea țării” (Isaia 51:19-23), “captivitatea și exilul final” (Isaia 49:24-26, Zaharia14:1-2) toate acestea fiind acea vreme de judecată finală a poporul evreu (Zaharia 13:8, Matei 24:15-22).

Astfel, atunci când ne uităm la cuvintele profeților, care prevestesc  întoarcerea evreilor în țară, putem discerne 2 categorii de întoarceri, ambele orchestrate în mod divin dar care au scopuri diferite.

O primă categorie a cuvintelor profeților este aceea a unei întoarceri masive în țară dar într-o stare de necredință și fără pocăință pentru o viitoare vreme de judecată și risipire din țară iar a doua categorie este o întoarcere în credință și pocăință care va culmina cu răscumpărarea finală a poporului evreu prin revenirea Domnului.

În acord cu scripturile, un mare necaz va veni peste poporul evreu înainte de a putea să locuiască în țara lor o dată pentru totdeauna fără frica unei noi risipiri sau exil.

Cu privire la invazia finală Zaharia 13:8,9 ne spune că:

“În toată ţara, zice Domnul, două treimi vor fi nimicite, vor pieri, iar cealaltă treime va rămâne”.

iar Isaia adaugă că:

Poporul Tău cel sfânt n-a stăpânit ţara decât puţină vreme; (până când) vrăjmaşii noştri au călcat în picioare Locaşul Tău cel Sfânt.

Acest indiciu “pentru puțină vreme” ne arată starea prezentă a țării și statului modern Israel care va ajunge în curând la un final tragic când “urgia apelor năvălitoare va trece peste ei” așa cum Isaia 28:18 ne prezintă.

Israelul va fi, în acord cu profețiile și chiar cuvintele Domnului Isus, epicentrul celei mai oribile și de neimaginat violențe care se va întâmpla pe fața pământului.

Așa cum am văzut, încă din cântarea lui Moise, Domnul anunță pentru poporul Israel “o zi a nenorocirii” din mâna Sa care are puterea “să omoare” și apoi “să dea viață”. Art Katz, un evreu credincios spunea, identificându-se cu poporul său, că statul modern Israel există nu pentru succesul său ci pentru eșecul necesar, adică pentru o “moarte națională” a statului politic modern Israel dar care va conduce înspre “învierea corporată” prevestită de profeți adică o națiune credincioasă născută prin suferința finală.

În ciuda profețiilor care au în vedere efectele devastatoare ale necazului lui Iacov  mulți afirmă așa numita doctrină a “inviolabilității statului Israel”. Aceasta afirmă că din moment ce Dumnezeu a întors evreii înapoi în țara promisă, statul modern Israel nu poate fi distrus. Această perspectivă recunoaște doar faptul că statul evreu poate fi zdruncinat sau afectat temporar dar nu până într-acolo încât să fie dominat de forțe militare externe și alungați din nou din țară.

Cu toate acestea, contrar părerilor populare, avem atât de multe pasaje din scripturi care arată suferința înfiorătoare a poporului evreu atunci când națiunea va fi subjugată de armatele străine în timpul campaniei de 42 de luni a lui Antihrist.

Zaharia 14, un pasaj în contextul întoarcerii Domnului ne spune că:

Iată, vine ziua Domnului, când prăzile tale vor fi împărţite în mijlocul tău. Atunci voi strânge toate neamurile la război împotriva Ierusalimului. Cetatea va fi luată, casele vor fi jefuite, şi femeile, batjocorite; jumătate din cetate va merge în robie, dar rămăşiţa poporului nu va fi nimicită cu desăvârşire din cetate; ca abia mai apoi “Domnul Să se arate şi să lupte împotriva acestor neamuri, cum S-a luptat în ziua bătăliei”.

Toate celelalte exemple din cuvintele profeților care le-am analizat în episoadele trecute și chiar ale Domnului Isus din Matei 24 ne arată suferința care va veni peste poporul evreu.

Realitatea necazului lui Iacov este opusă faptului că întoarcerea evreilor în țară și înființarea statului modern este întoarcerea finală prevestită de Domnului prin glasul profeților.

Astfel, dacă ceasul cel mai întunecat al poporului evreu va avea loc în teritoriul țării, atunci este potrivit să abandonăm orice optimism negarantat care caracterizează o parte din cei ce susțin cauza statului modern Israel.

De aceea, trebuie să discernem scopul fundamental în planul lui Dumnezeu al statului modern Israel. Fără a face distincția între statul modern Israel și viitoarea națiune răscumpărată vom citi profeții amestecând diferența între cele două, așa cum mulți o fac în zilele noastre, care poate produce confuzie și incertitudine față de ceea ce Dumnezeu a promis că se va întâmpla.

Acestea fiind spuse, întărim faptul că întoarcerea și restaurarea evreilor în țară este un lucru sigur dar care nu va veni decât prin perioada de judecată și pedeapsă finală în acord cu disciplina legământului.