Confirmarea Legământului cu David în lucrarea Domnului Isus

Dumnezeu i-a promis lui David patru lucruri pe care le regăsim preluate în toate scrierile profeților. Acestea sunt în legătură cu împărăția (țara) promisă, Ierusalimul, Templul și Tronul de unde Mesia urma să domnească în glorie.

Cum s-a relaționat Isus la această imagine profetică? A fost de acord cu ea sau a încercat să o schimbe?

În episodul de azi vom vedea că Isus nu doar că recunoaște aceste elemente ci are o mare râvnă pentru împlinirea lor la vremea potrivită.

Cu privire la țara/împărăția promisă lui David, când ajungem în vremea Noului Testament termenul de împărăție (împărăția cerurilor sau împărăția lui Dumnezeu) era asociat cu legământul lui Dumnezeu cu David. Termenul de împărăție nu este explicat niciodată în Noul Testament deoarece presupune o cunoaștere prealabilă și o continuitate a nădejdii din Vechiul Testament. Era o singură definiție centrală a conceptului de împărăție și anume împărăția restaurată a lui David (împărăția mesianică a lui Israel).

În Fapte 1:6-8, după învierea lui Isus, ucenicii întreabă:

„Doamne, în vremea aceasta ai de gând să aşezi din nou Împărăţia lui Israel?” El le-a răspuns: „Nu este treaba voastră să ştiţi vremurile sau soroacele; pe acestea Tatăl le-a păstrat sub stăpânirea Sa.” 

După 40 de zile de învățătură a lui Isus, ucenicii au o singură întrebare centrală care ne arată gradul de importanță pe care îl avea în credința lor. Isus nu le răspunde subminând așteptările lor, ci, în cele 40 de zile îi ancorează din nou în nădejdea împărăției lui Israel spunându-le cum vor moșteni aceasta (prin jertfa de ispășire pe cruce a propriului Mesia care va fi socotită ca neprihănire). În versetul 7 este o afirmație directă a restaurării împărăției lui Israel pe care doar Tatăl o are în cunoștință. Astfel, Isus nu redefinește împărăția într-un alt mod de până atunci ci doar le spune că până în momentul în care acea vreme va veni ei urmau să fie martorii lui cu privire la cruce și iertarea păcatelor din Ierusalim, Samaria și până la marginile pământului. Astfel țara promisă/împărăția este foarte importantă și este propăvăduită de apostoli.

Cu privire la Ierusalim avem o afirmare directă în Evanghelii prin cuvintele Domnului:

“Dar Eu vă spun: să nu juraţi nicidecum; nici pe cer, pentru că este scaunul de domnie al lui Dumnezeu; nici pe pământ, pentru că este aşternutul picioarelor Lui; nici pe Ierusalim, pentru că este cetatea marelui Împărat”. Matei 5:34-35.

În acea vreme toată orice evreu înțelegea și era de acord că Ierusalimul este orașul ales de Dumnezeu în care Mesia va veni 

În Mt.23:37-39 citim din nou:

O Ierusalime, Ierusalime care omori pe proroci şi ucizi cu pietre pe cei trimişi la tine! De câte ori am vrut să strâng pe copiii tăi cum îşi strânge găina puii sub aripi, şi n-aţi vrut! Iată că vi se lasă casa pustie; căci vă spun că de acum încolo nu Mă veţi mai vedea până când veţi zice: „Binecuvântat este Cel ce vine în Numele Domnului!” 

În acest pasaj, Isus este întristat de răspunsul în necredință al liderilor din acea vreme dar anticipează o vreme când Ierusalimul îl va primi ca pe Împăratul gloriei. În cartea Apocalipsa vedem de asemenea Ierusalimul înnoit și glorificat așa cum profeții din trecut au anticipat. 

Cu privire la Templu avem pasajul din Ioan 2 (și cele paralele) unde citim: 

A făcut un bici de ştreanguri şi i-a scos pe toţi afară din Templu, împreună cu oile şi boii; a vărsat banii schimbătorilor şi le-a răsturnat mesele. Şi a zis celor ce vindeau porumbei: „Ridicaţi acestea de aici şi nu faceţi din Casa Tatălui Meu o casă de negustorie.” Ucenicii Lui şi-au adus aminte că este scris: „Râvna pentru Casa Ta Mă mănâncă pe Mine.” Ioan 2:15-17

Isus a venit pe temelia profeților din vechime care anticipau un Templu zidit de Dumnezeu în care mesia va conduce în dreptate. În acest fel el a condamnat corupția și nedreptatea celor chemați să administreze Templul și nu Templul în sine. Ba din contra Isus îl susține și anticipează așa cum citatul din psalmul 69 și profetul Ieremia ne transmit.

Tronul lui David este în legătură directă cu Templul și este direct afirmat de către Domnul Isus în Matei 19:28:

“ Isus ne spune „Adevărat vă spun că atunci când va sta Fiul omului pe scaunul de domnie al măririi Sale, la înnoirea tuturor lucrurilor, voi, care M-aţi urmat, veţi şedea şi voi pe douăsprezece scaune de domnie şi veţi judeca pe cele douăsprezece seminţii ale lui Israel.” 

În concluzie, înțelegem din marturia evangheliilor că persoana Domnului Isus Hristos este cea care este îndreptățită ca fiind fiul lui David, mult așteptatul împărat al Israelului iar prin tot ceea ce Domnul Isus a spus și a făcut putem vedea o confirmare și întărire a legământului cu David.

Ceea ce este nou în perioada Noului Testament nu are nicio legătură cu redefinirea sau spiritualizarea legământului lui Dumnezeu cu David. Ceea ce s-a făcut clar a fost descoperirea tainei, că Mesia- Fiul lui David/Împăratul lui Israel trebuia să moară mai întâi ca jertfă de păcate ca doar mai apoi la revenirea Sa să-și instaureze glorioasa împărăție promisă lui David.

Pe baza acesteia apostolii au preluat aceste adevăruri și le-au proclamat Neamurilor care au fost incluși astfel în promisiunile și nădejdea lui Israel din vechime.

În episodul viitor vom dezvolta mesajul proclamat neamurilor de către apostoli și cât de mult este înrădăcinat în promisiunea și legământul lui Dumnezeu cu David.