Legământul cu David în proclamarea apostolilor

După înviere apostolii l-au întrebat pe Isus:

În vremea aceasta vei restaura împărăția lui Israel? (cea promisă de Dumnezeu în legământul cu David)? Domnul Isus le răspunde:

„Nu este treaba voastră să ştiţi vremurile sau soroacele; pe acestea Tatăl le-a păstrat sub stăpânirea Sa.

Chiar dacă Domnul Isus îi atenționează că va fi o perioadă de amânare (în care ei urmau să fie martori ai evangheliei împărăției) avem totuși o afirmare directă că Tatăl are păstrată Ziua venirii acestei împărății promisă lui David în autoritatea Sa. Astfel legământul și promisiunea împărăție lui David nu s-a schimbat ci doar s-a amânat prin descoperirea mai întâi a tainei suferinței mesianice după care va urma gloria la a doua venire.

În Ziua Cincizecimii (în Fapte 2) unul din argumentele lui Petru este dintr-un psalm al lui David. Petru spune că David nu a profețit despre El că va nu vedea putrezirea ci despre Mesia și învierea acestuia.

Astfel, Petru continuă argumentul și ne spune în v.31 “că David era profet și știa că Dumnezeu îi promisese cu jurământ că va ridica pe unul din urmașii Săi pe scaunul de domnie” concluzionând că Isus din Nazaret este acel Domn și Hristos, adică Mesia, urmașul promis lui David. Pentru că Isus a înviat, s-a înălțat și stă la dreapta Tatălui, El urmează să vină de asemenea în glorie să-și supună din Ierusalim vrăjmașii și să guverneze în dreptate din Israel peste toate națiunile pământului.

În Fapte 15 la primul conciliu apostolic, Iacov spune că întoarcerea Neamurilor la credință este în acord cu profeții care prevesteau că acestea vor fi incluse în legământul lui Dumnezeu cu David.

El citează din profetul Amos care spune:

„După aceea Mă voi întoarce şi voi ridica din nou cortul lui David din prăbuşirea lui, îi voi zidi dărâmăturile şi-l voi înălţa din nou: pentru ca rămăşiţa de oameni să caute pe Domnul, ca şi toate Neamurile peste care este chemat Numele Meu”.

Apostolii vedeau întoarcerea Neamurilor la credință și a rămășiței credincioase a lui Israel ca o directă confirmare că Dumnezeu își va împlini promisiunea “restaurării cortului lui David” care era o expresie sinonimă cu restaurarea împărăției lui Israel promisă de Dumnezeu lui David.

Astfel, putem vedea cum apostolii vedeau o directă legătură între întoarcerea Neamurilor la credință și includerea acestora în nădejdea promisiunilor și legământului cu David.

În mod specific vedem cum epistola pentru Romani se adresează Neamurilor în legătură directă cu legământul cu David. Pavel le spune acestora la începutul scrisorii că evanghelia lui Dumnezeu este despre Fiul Său născut din sămânța lui David ca la finalul scrisorii să-i încurajeze în credință citând din Isaia 11 unde citim:

„Din Isai va ieşi o Rădăcină care Se va ridica să domnească peste Neamuri; şi Neamurile vor nădăjdui în El.”

Vedem cum în generația primară Neamurile care se întorceau la credință declarau loialitate și ascultare Dumnezeului lui Israel nădăjduind în promisiunilor lui Dumnezeu făcute prin legăminte.

În episodul viitor vom discuta distorsionările ce s-au produs de-a lungul istoriei în interpretarea elementelor și legământului lui Dumnezeu cu David. Acestea se datorează în principal ignoranței și aroganței Neamurilor venite la credință care s-au depărtat de interpretarea scripturilor așa cum au primit-o de la apostoli și au redefinit nădejdea în acord cu filozofiile păgâne specifice următoarelor generații.