Prejudecăți asupra alegerii Israelului

În episodul trecut, am discutat pe scurt contextul alegerii lui Avraam și poporului Israel. Am văzut cum această alegere a avut loc imediat după răzvrătirea umanității de la Babel, judecății lui Dumnezeu și separării lumii de atunci în națiuni. Alegerea Israelului a devenit astfel soluția lui Dumnezeu în planul de administrare a mântuirii pentru toate națiunile.

De aceea, în episodul de astăzi vom discuta câteva prejudecăți legate de alegerea Israelului care datorită ignoranței elementelor acesteia produc distorsionări asupra interpretării scripturilor și evangheliei.

O primă prejudecată implică următoarea afirmație

Alegerea Israelului implică un favoritism din partea lui Dumnezeu

Nimic mai greșit decât acest lucru. După cum am văzut, alegerea patriarhilor (Avraam, Isac și Iacov) care mai apoi au format poporul Israel era în contextul răzvrătirii omenirii și națiunilor de la Turnul Babel și avea astfel menirea să fie soluția lui Dumnezeu de unde să vină Sămânța promisă (Mesia) prin care urmau să fie binecuvântate toate națiunile. Cu alte cuvinte, atât chemarea lui Avraam cât și  alegerea Israelului nu au fost văzute niciodată doar într-un scop naționalistic (doar pentru poporul evreu) ci trebuie să fie interpretate universal (pt binecuvântarea tuturor popoarelor).

În Gen.12

Domnul i-a zis lui Avraam Voi face din tine un neam mare (Israel) şi te voi binecuvânta; Voi binecuvânta pe cei ce te vor binecuvânta şi toate familiile pământului (națiunile) vor fi binecuvântate în tine. 

De asemenea, când Dumnezeu spune că „Israel este fiul Meu, întâiul Meu născut Exod 4 și veţi fi ai Mei dintre toate popoarele și Îmi veţi fi o împărăţie de preoţi şi un neam sfânt Exod 19 acest lucru avea același scop universal de a sluji în binecuvântarea tuturor națiunilor în facilitarea cunoștinței Domnului care le-a fost încredințată mai întâi lor.

A doua prejudecată este următoarea 

Alegerea Israelului înseamnă mântuirea automată fiecărui evreu în parte (ceea ce nu e corect față de celelalte națiuni care nu au avut șansa aceasta)

În primul rând trebuie să spunem că alegerea Israelului este corporată și nu individuală. 

În al doilea rând alegerea corporată avea rolul, așa cum am văzut până acum, să slujească ca administrare a planului de mântuire a lui Dumnezeu. 

Israel, Tu ești robul meu. De aceea te pun să fii Lumina neamurilor ca să duci mântuirea până la marginile pământului.

În al treilea rând, să fi născut evreu nu înseamna automat garanția mântuirii.

Ioan Botezătorul a adresat aceast lucru când a spus poporului “Să nu credeţi că puteţi zice în voi înşivă: „Avem ca tată pe Avraam!” Faceţi, dar, roade vrednice de pocăinţa voastră.”

Întotdeauna mântuirea a fost prin credință și faptele vrednice de aceasta fie că vorbim de Avraam sau orice evreu, fie că vorbim despre credincioșii dintre Neamuri. 

A treia prejudecată 

De ce a fost ales Israelul și nu România, China, America sau altă țară? Nu este aceasta un favoritism?

Această prejudecată are la bază  exemplul unei familii cu mai mulți copii în care fratele cel mare iar mai apoi cei mai mici au responsabilități și recompense diferite în măsura vârstei lor.

Rolul de întâi născut al Israelului dintre națiuni (fratele mai mare) implică atât cunoașterea mai dinainte a Domnului și administrarea planului Său cât și responsabilitatea cerută în acord cu această descoperire.

Amos 3 

„Eu v-am ales numai pe voi dintre toate familiile pământului: de aceea, vă voi şi pedepsi pentru toate nelegiuirile voastre.” (alegerea implicând și severitatea responsabilității și consecințe ale neascultării).

Pavel ne spune și el că Necaz şi strâmtorare va veni peste orice suflet omenesc care face răul: întâi peste iudeu, apoi peste grec.  Slavă, cinste şi pace va veni însă peste oricine face binele: întâi peste iudeu, apoi peste grec. Căci înaintea lui Dumnezeu nu se are în vedere faţa omului.

Rom.2 9-11

Astfel, într-o familie funcțională fiecare dintre frați trebuie să se mulțumească cu statutul care îl are atât în responsabilități cât și în răsplătiri.

A patra prejudecată 

Alegerea Israelului a încetat odată cu venirea lui Mesia și includerea națiunilor la credință.

Prima venire a lui Mesia a fost interpretată în mod simplu de către apostoli ca o jertfă desăvârșită pentru iertarea păcatelor poporul Israel (și mai apoi și pt Neamuri) ca abia mai apoi, în Ziua Domnului,  Dumnezeu să împlinească gloria promisă din scripturi. Astfel, prima venire a lui Mesia este o întărire și confirmare a alegerii lui Israel cât și o garanție că tot ceea ce Dumnezeu a promis în trecut poporului evreu se va întâmpla la a doua venire a lui Isus Hristos.

Îngerul Gabriel interpretează venirea lui Mesia în persoana lui Isus din Nazaret spunând că El va mântui pe poporul Lui de păcatele sale și că Isus va fi chemat Fiul Celui Preaînalt și Domnul Dumnezeu îi va da scaunul de domnie al tatălui Său David urmând să împărățească peste casa lui Iacov în veci, împărăția Lui neavând sfârșit.

În aceste cuvinte avem sintetizată suferința mesianică (crucea) cât și viitoarea domnie mesianică a lui Isus Hristos în acord cu alegerea și promisiunile din legăminte date poporului evreu. 

Pavel continuă să spună în Rom.11 la timpul prezent “că în ceea ce privește alegerea, lui Dumnezeu nu-i pare rău de darurile și chemarea făcută”, Dumnezeu continuând să-și administreze planul de mântuire pentru toate națiunile în acord cu alegerea acestui popor, chiar în necredința unora.

În același timp, națiunea Israel nu a ajuns încă la acel punct în care să fie răscumpărați de Domnul ca popor astfel încât să slujească pe deplin tuturor națiunilor – aceasta fiind o realitate viitoare ce se va întâmpla.

În Romani, Pavel interpretează împietrirea prezentă a Israelului ca o taină strategică și temporară în planul lui Dumnezeu pentru includerea Neamurilor la credință

“prin alunecarea lor, s-a făcut cu putinţă mântuirea Neamurilor, dacă deci alunecarea lor a fost o bogăţie pentru lume, şi paguba lor a fost o bogăţie pentru Neamuri, ce va fi plinătatea întoarcerii lor? spunând că aceasta va rezulta în învierea din morți, venirea împărăției și restaurarea întregii creații”.

De asemenea, Pavel atrage atenția asupra unei atitudini ignorante a credincioșilor dintre Neamuri față de alegerea și promisiunile vieții administrate prin poporul Israel care poate duce la aroganță prin redefinirea și înlocuirea Israelului în planului lui Dumnezeu.

De aceea, înțelegând severitatea implicațiilor raportării noastre la alegerea suverană a lui Dumnezeu față de poporul Israel,  să ne smerim, să ne supunem și să luăm aminte la cuvintele sfinților profeți și apostoli așa cum au fost transmise astfel încât să moștenim și noi viața și binecuvântarea.

Orice altă atitudine ignorantă cu privire la alegerea Israelului sau arogantă (prin teologia înlocuirii) poate avea ca final tăierea de la promisiunile vieții veșnice și împărăției restaurate a lui Israel.