Distorsionări ale Vechiului Legământ

Doar simpla menționare a Legii sau a vechiului legământ de la Sinai produce în mintea multor ascultători reacții negative și prejudecăți datorită filtrelor de interpretare a acestor concepte de-a lungul istoriei creștinismului.

De la părinții timpurii ai bisericii care socoteau chiar și scripturile din vechime ca o umbră a realității manifestate prin Isus până la reformatori care au privit “legea și iudaismul” în opoziție cu “harul și evanghelia”, Legea și Vechiul Legământ au suferit nenumărate distorsionări, până acolo încât simpla menționare a acestora este asociată cu ceva negativ.

În episodul de astăzi vom puncta câteva dintre acestea împreună cu implicațiile atașate.

În primul rând trebuie să menționăm din nou că Legea și Vechiul Legământ a fost un legământ încheiat în exclusivitate cu națiunea Israel. De aceea, evreii trebuiau să țină poruncile și ritualurile legii ca semn al credincioșiei și loialității lor față de Dumnezeul care a făcut legământ cu ei la Sinai nefiind nimic rău în acest lucru, ba mai mult, acest lucru fiind poruncit însuși de Dumnezeu.

Problema apare atunci când în perioada Noului Testament apar pe scenă Isus din Nazaret (cel care urma să fie Mesia prevestit în scripturi) iar mai apoi prin jertfa Lui pentru ietarea păcatelor Neamurile urmau să fie incluse în promisiunile date inițial doar poporului Israel.

Cum schimbă aceste două lucruri (Isus fiind Mesia și includerea Neamurilor la credință) narațiunea și detaliile din Vechiul Legământ și Lege?

O primă distorsionare de-a lungul istoriei este interpretarea că Isus a venit să înlocuiască toată Legea eliberând astfel evreii  de sub un jug ritualic nefolositor și  împovărător orientându-i împreună cu Neamurile spre noua realitate în care deja s-a intrat.

În timp ce trebuie afirmat răspicat că Isus Hristos este scopul Legii și că El a venit ca jertfă desăvârșită pentru păcat de asemenea trebuie menționat că Isus nu a înlocuit toate poruncile Legii pentru evrei și nu a împlinit profețiile din Lege legate de a doua sa venire. Isus a venit prima dată să sufere ca jertfă pentru păcat dar nu a inaugurat noua creație, împărăția și toate promisiunile din profeți.

A face deja toate acestea  împlinite sau redefinite în persoana Domnului Isus nu îi aduce mai multă cinste iar în același timp produce confuzie asupra modului cum ne raportăm la cele scrise în trecut.

O a doua distorsionare care este în legătură directă cu prima este modalitatea greșită cum îl interpretăm pe Pavel și nenumărate pasaje în care acesta pare că vorbește negativ la adresa Legii, ritualurilor și sărbătorilor.

O cheie de interpretare a cuvintelor lui Pavel este să recunoaștem în primul rând că toate epistolele sale sunt adresate credincioșilor dintre Neamuri, iar Pavel a rămas evreu – fiind misiunea Sa, din acest cadrul, să fie o lumină pentru neamuri.

În timp ce Neamurile trebuiau să renunțe la idolatrie, imoralitate și păcatele specifice păgânilor și să se supună Dumnezeului lui Israel și promisiunilor scripturilor în care aceștia erau altoiți ei nu deveneau evrei și nu trebuiau să țină ritualurile Legii așa cum evreilor le-a fost cerut ci doar moralitatea și poruncile legate de ascultarea etică de Dumnezeu.

Astfel când Pavel vorbește negativ împotriva Legii, circumciziei, mâncării, sărbătorilor etc., el o face ca să corecteze o tendință a Neamurilor de a practica aceste lucruri datorită unor presiuni specifice în diferitele adunări din care aceștia făceau parte. Pavel nu le anulează sau nu scrie niciodată negativ despre acestea față de frații lui evrei. Pe el însuși îl vedem venind deseori la Templu, împreună cu mii de evreii făcând ritualurile evreiești fără ca acestea să fie în dezacord cu lucrarea de ispășire a Domnului Isus Hristos.

O ultimă distorsiune pe care vrem să o abordăm este aceea că anularea vechiului legământ și a părții profetice a legii care se va întâmpla la sfârșitul veacului cu poporului Israel (așa cum am văzut în episoadele trecute) are ca implicații directe o lipsă de discernământ în recunoașterea și înțelegerea vremurilor cât și vegherea noastră pe baza acestora.

Cu alte cuvinte, atunci când suntem ignoranți cu privire la multe pasaje din lege și profeți cu privire la vremurile din urmă sau le redefinim cuvintele acestora ca fiind deja împlinite spiritual la prima venire suntem lăsați fără un fundament și mecanisme de interpretare a planului lui Dumnezeu înainte de a doua venire.

Dacă este o caracteristică primară a scripturilor și a descoperirii lui Dumnezeu prin acestea este că ele prevestesc întotdeauna viitorul. Acest lucru are menirea nu ca să producă diferite scenarii nebiblice ci are menirea ca să ancoreze credincioșii în siguranța și certitudinea împlinirii evenimentelor negative și pozitive de la sfârșitul veacului iar în baza acestor înștiințări, avertismente și promisiuni credincioșii să poată veghea și pregăti.

În concluzie, chiar dacă am atins doar la suprafață anumite distorsionări specifice care s-au înrădăcinat în istoria creștină de interpretare a scripturilor putem vedea efectul negativ al acestora. Interpretarea greșită a vechiului legământ și a legii ne va proiecta chiar modul cum înțelegem persoana lui Isus Hristos, mai apoi a lui Pavel și chiar întreg planul lui Dumnezeu sau evenimentele viitoare.

De aceea, conștient fiind că filtrele gândirii și a interpretării scripturilor nu se schimbă peste noapte îndemn pe oricine ascultă aceste cuvinte să continue să cerceteze atent cele spuse împreună cu scripturile iar toate acestea dintr-o dorință curată și pentru o trăire credincioasă înaintea Domnului. 

În felul acesta, seria legămintelor își atinge scopul dorind să întărească credincioșii în cunoașterea, cercetarea și trăirea în acord cu legămintele și promisiunile scripturilor.